BizzplussTermopanBRASOV TermopaneREHAU

termopan, termopan brasov, termopane brasov, termopane, geam, brasov, bizzpluss, geam termopan,tamplarii, pvc, ferestre, usi, ferestre termnopan, usi termopan, usi culisante, usi de intrare, usi de interior, usi glisante, plase insecte, rulouri

Condensul la control


In multe cazuri, dupa instalarea ferestrelor cu geam termopan apare un fenomen neplacut de aparitie a condensului pe geam sau pe pereti. De cele mai multe ori acest fenomen este atribuit de catre beneficiari calitatii slabe a materialelor folosite, a serviciilor firmei care a produs fereastra si a celor care au montat-o.Condensul la control

Fenomenul in sine.

Aerul este un amestec de gaze in compozitia caruia exista si molecule de apa. Principalele componente ale aerului sunt Azotul (in proportie de aproximativ 80%) si Oxigenul (in proportie de circa 20%). Pe langa acestea, intr-o masura foarte mica, aproximativ 1%, se afla si alte componente in stare gazoasa printre care si apa. Aerul poate contine o cantitate limitata de apa in stare gazoasa. Aceasta se numeste umiditate absoluta de saturatie (s Us t = g/m3) si difera in functie de temperatura la care se afla aerul. De exemplu, la 20ºC aerul dintr-un metru cub poate contine maxim 17,3 grame de apa, la 25ºC, 23,1 grame iar la 30ºC, 30,4 grame.

Deci, continutul maxim de vapori de apa admis intr-un anumit volum creste odata cu temperatura. Saturatia este starea in care se afla aerul cand contine maximul admisibil apa in stare gazoasa, de vapori. In starea de saturatie vaporii de apa isi schimba culoarea, capatand un aspect laptos.

Insa, de obicei, aerul nu este saturat cu vapori de apa, adica nu contine maximul de vapori, ci mai putini. Cantitatea reala de vapori de apa existenta in aer se numeste umiditate absoluta reala (s Us t = g/m3). Raportul dintre umiditatea absoluta reala la un anumit moment dat si umiditatea absoluta de saturatie la acea temperatura se numeste umiditate relativa si se exprima procentual (RH = U/Us x 100%). Altfel spus, starea de saturatie este atunci cand umiditatea relativa a aerului este de 100%.

La saturatie incepe procesul de schimbare de stare a apei din stare gazoasa in stare lichida, deoarece aerul nu mai poate suporta alti vapori suplimentari de apa si ii condenseaza, formand apa lichida. In aceasta situatie procesul de transformare de stare va incepe la toti vaporii de apa, avand loc fenomenul de condensare volumica. Ceata este exemplul cel mai cunoscut ce evidentiaza condensarea volumica.

Daca avem un volum constant de aer saturat de apa si ii crestem temperatura, vom constata ca „ceata” va dispare treptat. Insa si invers, daca vom considera un volum constant de aer nesaturat (RH < 100%) si vom scade temperatura treptat, vom constata ca la o anumita valoare a temperaturii se va produce, normal, condensul volumic. Acea valoare la care s-a ajuns este temperatura punctului de roua.

Aceasta este o temperatura de calcul si depinde de doi parametri principali, umiditatea relativa (RH) si temperatura ambientala (Ti). In Anexa B a normativului C107/3, se pot gasi cateva valori ale temperaturii punctului de roua in functie de cei doi parametri.

In alta ordine de idei, orice corp va condensa daca temperatura sa superficiala (Tsi) va fi mai mica decat valoarea temperaturii punctului de roua (Tpr) determinata de umiditatea relativa (RH) si temperatura ambientala (Ti) a aerului din respectiva incinta.

Tsi < Tpr (1) => condens superficial! unde Tpr = f(Ti, RH) (2)

De aceasta data nu se va forma condens volumic, ci doar superficial. Din relatia (1) se observa ca pot fi supuse condensarii superficiale atat obiectele introduse in acea incinta cat si suprafetele ce o delimiteaza, atat timp cat temperaturile lor superficiale sunt mai mici decat temperatura punctului de roua a mediului ambiental. Din aceleasi motive condenseaza si sticla de bere scoasa vara din frigider ca si (uneori) peretii sau ferestrele iarna care imbraca o incinta interioara; pentru ca au temperaturile superficiale mai mici decat temperatura punctului de roua. Insa, daca berea a fost racita in mod intentionat, condensul de pe pereti si de pe ferestre apare fara sa ne fi dorit lucrul acesta si da batai serioase de cap firmelor de constructii.

Factorii care influenteaza temperatura superficiala (s Tsi t = K ) sunt temperatura ambientala (s Ti t = K), temperatura exterioara (s Te t = K) si rezistenta termica (s R t = m2K/W) sau coeficientul de transfer termic (s U t = W/m2K) al elementului de constructie, unde U = 1/R, rezultand dintr-un sistem de ecuatii ce descriu tipurile de transfer termic de la interior la corpul separator, prin acesta si de la acesta la exterior. Tsi = f(Ti, Te, U). (3)

Factorii condensarii

Din ultimele doua relatii (2) si (3) rezulta ca parametrii care decid aparitia sau nu a fenomenului de condensare a apei pe o suprafata a unui corp ce comunica cu exteriorul sunt: umiditatea relativa (RH), temperatura ambientala (Ti), temperatura exterioara (Te) si coeficientul de transfer termic al acelui corp (U). Acesti factori pot fi modificati dupa vointa locuitorilor cu exceptia temperaturii exterioare, care poate fi modificata doar de natura. In Anexa D a normativului C 107/3 sunt date valori ale temperaturilor de calcul pe timp de iarna pentru cele patru zone climatice stabilite la noi in tara. Aceste valori sunt de -12ºC pentru zona I (litoralul si Banatul), -15 ºC pentru zona II (Muntenia), -18 ºC pentru zona III (Moldova si podisul Transilvaniei) si -21ºC pentru zona IV (zonele de munte).

Ceilalti trei factori pot fi impartiti in doua categorii: parametrii climatului interior, temperatura ambientala si umiditatea relativa si caracteristica termica a obiectului ce izoleaza interiorul de exterior. In interior va trebui sa avem niste conditii ambientale de confort, adica o temperatura interioara Ti = 20 - 24ºC si o umiditate relativa RH = 40 – 60%.

Referitor la alegerea tipului de geam termopan, in Romania sunt disponibile urmatoarele variante: geamul netratat, cu U = 2.8 W/m2K, geamul cu Low-E hard, cu U = 1.7W/m2K, cele cu Low-E soft, cu U = 1.4W/m2K, cele cu Low-E soft si cu Argon, cu U = 1.2W/m2K si cele speciale, eventual din trei foi de sticla, cu U < 0.8W/m2K. Trebuie stiut ca in conditiile de utilizare in plaja de confort a parametrilor interiori, geamurile netratate vor intruni aproape sigur conditiile de formare a condensului pe suprafata lor chiar si in situatia exterioara cea mai favorabila oferita de zona climatica I. Geamurile cu Low-E hard rezista la limita pentru zona II, cele cu Low-E soft dar fara Argon fac fata conditiilor climatice exterioare din zona III, pentru locuintele din zona IV climatica fiind necesare geamuri cu Low-E si cu Argon pentru a preveni cat de cat aparitia condensului pe suprafata lor.

Prevenirea condensarii superficiale a apei.

a) Ridicarea temperaturii respectivei suprafete este cea mai simpla si cea mai eficienta metoda de a preveni aparitia condensului superficial. In aceasta idee, lunetele autoturismelor sunt prevazute cu o spirala metalica aplicata, care, traversata de curent electric, se incalzeste si fiind lipita de geam, preda prin conductie surplusul caloric obtinut prin efectul Joule, ridicand astfel temperatura suprafetei de sticla. In cazul geamurilor locuintelor, temperatura superficiala a geamurilor creste substantial prin utilizarea sticlelor de tip Low-E, tratate impotriva transferului termic. Temperatura interioara a unui geam netratat termic, avand coeficientul de transfer termic U = 2.7W/m2K, ce desparte un mediu extern cu temperatura exterioara de Te = -15ºC si un spatiu interior aflat la temperatura de 22ºC, va fi de Tsi = 9.7ºC. Pe cand, prin simpla utilizare a unui geam tratat impotriva transferului termic va avea: Tsi = 13.6ºC, pentru U = 1.7W/m2K, sau Tsi = 14.7ºC, pentru U = 1.4W/m2k sau Tsi = 15.8ºC, pentru U = 1.2W/m2K. Diferentele de valoare a temperaturilor superficiale in diferite solutii sunt mai mult decat evidente, avand in vedere ca temperatura punctului de roua in acele incinte va fi Tpr = 11.1ºC, la o umiditate relativa RH = 50%. Cu cat vom proteja termic mai bine elementele ce separa interiorul de exterior, cu atat va scadea riscul de aparitie a condensului pe suprafata acestora.

Mai rau e ca nu exista un aparat care, pus pe o suprafata, sa poata indica valoarea coeficientului de transfer termic. Aceasta se poate verifica doar in laboratoare specializate, si pana la proba contrarie se va merge pe prezumtia de adevar in cele declarate de producatorul respectivei ferestre. In schimb, exista alte aparate care pot indica valorile parametrilor ambientali. Cu un termometru se poate verifica valoarea temperaturii ambientale iar cu higrometru se determina valoarea umiditatii relative. Valoarea temperaturii superficiale a suprafetelor se poate prelua cu pirometrul. Pentru a obtine o valoare corecta, trebuie setata in aparat emitanta (e) materialului a carui temperatura superficiala se verifica. Sticla are o emitanta de 0.89.

b) Alta metoda de prevenire a aparitiei condensului superficial se realizeaza prin ridicarea temperaturii ambientale. Acest mod de prevenire se poate realiza doar la incintele incalzite insuficient si valoarea temperaturii ambientale poate fi ridicata de la cat este pana la o valoare din plaja de confort.

c) Cea mai lesne metoda de prevenire a condensului se realizeaza prin scaderea umiditatii relative din acea incapere. Umiditatea relativa din interioare va fi mai ridicata decat cea din exterior, deoarece omul, prin activitatea pe care o desfasoara in interior va contribui la cresterea cantitatii de apa din aer, implicit la cresterea umiditatii relative din incaperi. Destul de putini beneficiari ai locuintelor constientizeaza ca umiditatea din aer trebuie mentinuta intr-o plaja de confort. Odata cu instalarea ferestrelor noi se blocheaza si difuzia aerului din interior catre exterior, fenomen cvasi-permanent intalnit la ferestrele vechi. Asa ca umiditatea relativa va tinde sa creasca in incaperile dotate cu tamplarie noua.

Reducerea umiditatii relative se realizeaza natural, prin aerisire si artificial, prin utilizarea dezumidificatoarelor. Aerisirea naturala este de dorit in locuinte deoarece, pe langa scaderea umiditatii relative, se imbogateste si aerul cu oxigen, consumat prin respiratie si se reduce cantitatea de bioxid de carbon. Prin deschiderea ferestrei se realizeaza de fapt o suprafata de difuzie intre interior si exterior, ajungand in final ca umiditatea relativa interioara sa devina egala cu umiditatea relativa exterioara. Conform studiilor de pana acum, valoarea umiditatii relative din exterior este de aproximativ 40 - 50% pe timp de vara si sub 40% pe timp de iarna.

Aerisirea cu fereastra larg deschisa se face in reprize repetate si scurte, de cateva minute. Mai ales pe timp de iarna schimbul de aer se face rapid deoarece energia termica tinde sa se echilibreze in cele doua medii iar schimbul de caldura este proportional cu diferenta de temperatura (mai mare pe timp de iarna decat pe timp de vara).

Cazuistica

Cu toate acestea, chiar in cazul utilizarii geamurilor protejate impotriva transferului termic excedentar exista situatii in care condensul apare, iar motivele aparitiei sale par a fi inexplicabile. In primul rand trebuie delimitata clar care este suprafata pe care se observa apa excedentara. Apoi trebuie determinata clar provenienta apei pe respectiva suprafata. Poate fi generata prin condensarea apei existente in aerul din interior sau de infiltratii din exterior, care, gravitational si prin capilaritate poate conduce la suprafata interioara. Dupa ce se exclude posibilitatea infiltratiilor de apa din exterior, se deduce ca respectiva apa lichida provine din condensare si trebuie stabiliti care sunt parametrii care isi depasesc limitele ce decid manifestarea acestui fenomen fizic.

Suprafetele dintr-o camera pe care se observa preponderent condensul sunt:

a) suprafata de geam, in camp. In acest caz trebuie verificat daca geamul este tratat cu pelicula Low-E sau nu. Verificarea simpla se poate face si cu o flacara apropiata de geam. Culoarea diferita a uneia dintre cele patru reflexii va indica prezenta acestui tratament al sticlei. Daca sticla se stie sau se dovedeste a fi netratata, inseamna ca motivul aparitiei condensului pe aceasta suprafata a fost in mare parte depistat. Apoi se verifica umiditatea relativa din incapere si temperatura ambientala. Valorile acestor parametri trebuie sa fie in plaja de confort.

b) zona limitrofa a geamului, langa profilul de tamplarie. Aceasta suprafata va fi in cele mai multe cazuri o punte termica intre interior si exterior, nefiind protejata termic. De aceea este foarte posibila aparitia condensului pe conturul perimetral al geamurilor, indiferent de structura pachetului de geam. Insa cantitatea de apa lichida formata in acea zona este de obicei destul de mica pentru a crea probleme.

c) suprafata profilului. Cele mai slabe profile din PVC tricamerale, armate au valoarea coeficientului de transfer termic in jur de 1.7W/m2K. Adica vor avea cam acelasi risc de aparitie a condensului pe suprafetele lor interioare la fel ca si geamurile tratate cu Low-E hard, posibil in zonele III si IV climatice si uneori in zona II. Cam in aceeasi clasa de izolare termica se afla si profilele din lemn stratificat. Profilele din aluminiu cu rupere de punte termica au valoarea coeficientului de transfer termic ceva mai ridicata dar pana in 2W/m2K, deci se vor comporta relativ identic cu celelalte profile de mai sus. Profilele penta si hexacamerale din PVC au de regula coeficienti de transfer termic sub 1.3W/m2K si in cazul in care apare apa pe suprafata lor, ar trebui verificata in primul rand posibilitatea unor infiltratii prin diferite zone neetanse. Dupa ce se exclude aceasta posibilitate, cu siguranta ca parametrii ambientali au depasit zona de confort, in afara cazului in care temperatura de afara este extrem de scazuta, sub -20 - 21ºC si atunci manifestarea acestui fenomen este astfel explicabila.

O explicatie aparte o are aparitia apei condensate si mai mult decat atat, chiar solidificate (inghetate), pe suprafata profilelor dar nu cea interioara ci in falt, observabil doar cand se deschide fereastra. Acest condens isi are explicatia prin faptul ca pe langa garniturile interioare, de pe cercevea, se strecoara aer catre exterior „impins” de presiunea partiala a vaporilor de apa mai mare din interior si de sensul transferului de caldura pe timp de iarna, de la zona cu temperatura mai ridicata catre cea cu temperatura mai scazuta, adica de la interior catre exterior. Garniturile nu pot fi 100% etanse si astfel intre faltul cercevelei si al tocului pot patrunde vapori de apa care automat vor condensa; temperatura din aceasta zona fiind aproape sigur mai mica decat temperatura de roua si daca temperatura acelui spatiu este sub 0ºC, atunci apa lichida provenita din condens va ingheta.

d) zona adiacenta ferestrei, pe zidarie. In unele cazuri apa condenseaza pe zidaria interioara care bordeaza fereastra. De obicei acest condens este datorat puntilor termice create in jurul ferestrei, realizate de zidaria neizolata suficient. In aceasta situatie se afla balcoanele, care aproape sigur in intregime nu au fost termoizolate , marginile golurilor din peretii realizati din elemente prefabricate din beton (punti termice evidente) si nu de putine ori ferestrele la care s-a gresit amplasarea lor in grosimea peretelui. Singura solutie de stopare a acestui fenomen pentru aceste cazuri consta in realizarea unui ancadrament termoizolant a perimetrului exterior adiacent ferestrei, pe o latime de cel putin 30 cm.

e) anumite zone pe pereti care au inceput sa condenseze dupa ce s-a inlocuit tamplaria veche cu una moderna. Aceste zone marcheaza puntile termice evidente ale respectivei incaperi. De multe ori pe aceste zone mai intai se formeaza mucegaiul care reprezinta o populare bacteriologica favorizata de stagnarea umiditatii crescute pe acea suprafata. Exemplele cele mai frecvente se intalnesc in blocurile realizate din elemente prefabricate, care nu au fost foarte bine termoizolate iar in locurile unde se creaza puntile termice de forma (unghiuri diedre sau triedre intre pereti sau pereti si planseu) condensarea apei se va manifesta cu precadere. Daca locuinta deja avea probleme cu mucegaiul inainte de a i se schimba ferestrele, atunci mai mult ca sigur ca acest fenomen se va intensifica dupa instalarea celor noi, mai etanse.

In aceste cazuri trebuiesc urmariti atent parametrii ambientali insa solutia definitiva de eradicare a condensului va consta in termoizolarea exterioara a locuintei, lucru nu foarte usor de realizat avand in vedere costurile ridicate aferente si aprobarilor urbanistice ce trebuiesc obtinute pentru modificarea fatadei imobilului.

Dupa cum se vede, aparitia condensului este o functie mai complexa decat pare, ce tine atat de caracteristicile materialului pe care se manifesta fenomenul dar si de calitatea ambientului interior de intretinerea caruia singurii raspunzatori sunt beneficiarii insisi . Iar pentru a putea lua masuri intr-adevar eficiente impotriva formarii acestuia, trebuiesc studiati cu atentie toti factorii implicati si identificati cei care-l genereaza.

Uneori, condensul poate aparea in unele apartamente numai in cateva zile pe an, cand temperaturile exterioare sunt mult sub valorile normale a acelei perioade. In aceste situatii poate ca ar trebui constientizat mai mult si faptul ca nici proiectarea termica a unui imobil nu se face considerand conditii care ar ridica mult costurile investitiilor initiale si care vor avea o relevanta doar in situatiile extreme.

Ing. Dragos Sima

Sursa articol: www.gff.ro